GUVERNUL EMIL BOC A FOST DEMIS!

Finalul sesiunii parlamentare trecute, a fost marcat de legea privind comasarea alegerilor locale cu cele parlamentare. Știm că principalul argument al Puterii a fost necesitatea unei economii la bugetul de stat de aproximativ 20 milioane de euro. Atât. Nu mai conta democrație, nu mai conta faptul că prelungeau nejustificat mandatele aleșilor locali, totul era pus în slujba unei cauze nobile: păstrarea la putere a celor care, conștienți fiind de dezastrul lăsat în urmă, se pretează la tot felul de tertipuri ieftine.

Pentru asta Guvernul, condus de constituționalistul Emil Boc, și-a angajat răspunderea în fața Parlamentului iar Opoziția în baza articolului 113 din Constituția României, a inițiat o moțiune de cenzură. Potrivit spiritului juridic al instituției moțiunii de cenzură, dacă programul sau proiectul de lege pentru care Cabinetul își asumă răspunderea, este respins, Guvernul este demis.

Având o majoritate chiar și fragilă, legea a trecut de Parlament, dar ieri am văzut cu toții că a picat la Curtea Constituțională. Așadar, legea pentru care Guvernul și-a pus mandatul la bătaie a fost declarată neconstituțională. Pe această logică, din punctul meu de vedere, Guvernul Emil Boc devine și mai puțin îndreptățit să ia decizii în numele României.

Sondaj de opinie

AVEM NEVOIE DE O NOUĂ UNIRE

La 153 de ani distanţă de la Unirea Principatelor Române prin dubla alegere a colonelui Alexandru Ioan Cuza, românii au nevoie de o nouă unire. De data asta însă nu din punct de vedere teritorial, fizic ci spiritual, la nivelul mentalităţilor.

Avem nevoie mai mult ca oricând să gândim unitar. Şi prin unitar nu vreau să spun că trebuie să gândim la unison. NU, dar trebuie să stabilim pentru început că  există o masă critică ale cărei idei sunt bazate pe un set de valori şi principii comune.

Trebuie să începem să învăţăm a ne opune celor care doresc ca acest popor să fie dezbinat. Trebuie să înţelegem că destructurarea fiinţei spirituale a acestui neam nu este altceva decât interesul celor slabi, care îşi asumă conducerea vremelnică a României doar pentru satisfacerea orgoliilor şi a intereselor particulare.

Trebuie să ne dorim să ştim adevărul şi să înţelegem că doar uniţi putem să îi determinăm să acţioneze transparent; uniţi putem să dovedim că avem puterea de a schimba neregulile prin care  acţionează actualul regim. UNITATEA acestui popor i-a făcut pe mulţi să dea înapoi de-a lungul timpului. Categoric guvernarea Băsescu-Boc nu este o stavilă de neoprit şi asta am putut-o vedea foarte bine în ultimul timp, când puşi în faţa mulţimilor s-au văzut nevoiţi să retragă Legea Sănătăţii, să îl recheme pe medicul R Arafat, să amâne aplicarea taxei auto sau să îl revoace pe un membru al cabinetului care îşi permisese să facă aprecieri jignitoare la adresa celor din Pieţe.

RENUNŢAREA LA COMASARE AR AVEA UN EFECT BENEFIC

Deşi Curtea Constituţională nu s-a pronunţat încă cu privire la constituţionalitatea comasării alegerilor locale cu cele parlamentare, continui să cred că renunţarea la acest proiect din partea puterii ar fi benefică atât pentru politic cât şi pentru societate.

Motivele enunţate până acum de Opoziţie se pare cu nu i-au influenţat prea mult pe cei care au iniţiat această procedură. Nici afectarea democraţiei, nici prelungirea nejustificată a mandatului aleşilor locali, nici confuzia creată în rândul alegătorilor nu au schimbat cu demersul Puterii.

După ce s-a petrecut însă în ţară în ultimele zile, cred cu tărie că necomasarea alegerilor ar detensiona puţin situaţia. Orizontul de aşteptare este prea îndelungat şi nu puţini erau cei care aşteptau cu interes alegerile locale pentru se exprima politic. Reacţiile din aceste zile mă determină să cred că organizarea alegerilor locale în vară, aşa cum ar fi normal, ar fi percepută de public inclusiv ca pe o posibilitate de a trage un semnal de alarmă.

BAROMETRU DE OPINIE LA NIVEL NAȚIONAL

În ultima vreme, am văzut mai multe sondaje de opinie efectuate la nivel național în care, începând din mai 2010, PDL se situează undeva între 15-18%. Cu toate acestea, în ultima vreme, cei din PDL acreditau faptul că sunt pe un trend ascendent și au depășit pragul de 20%.

Protestele și aici mă refer exclusiv la manifestările pașnice, au dovedit faptul că oamenilor le-a ajuns cuțitul la os. Degeaba acum cei de la putere discută de necesitatea regândirii legii sănătății, pentru că deja nu mai este vorba doar de acest lucru. Legea sănătății și demisia domnul Arafat nu au fost altceva decât picături care au umplut paharul.

De ce spun că nu mai este doar această problemă? Pentru că cererile celor care se strâng în piețele din marile orașe variază de la: Roșia Montana, la taxa auto, de la SMURD la justiție. Acest lucru convine Puterii pentru că în încercarea sa de a minimaliza aceste mișcări, ei susțin că oamenii sunt nearticulați și nu au un program clar. Din punctul meu de vedere oamenii sunt foarte articulați și susțin pe scurt cam ceea ce se poate regăsi în moțiunile simple sau de cenzură depuse în ultimele sesiuni parlamentare de către Opoziție.

Sunt conștient că oamenii sunt nemulțumiți de clasa politică, în general, însă cei de la PDL, UNPR și UDMR trebuie să fie conștienți că responsabilitatea este corelativă cu prorogativa asumată de a guverna.

PREŞEDINTELE ARE DREPTATE: PRESA MANIPULEAZĂ

În ultimii ani preşedintele şi-a făcut un adversar din presa scrisă şi audiovizuală, din comentatori şi analişti. În general cei care nu au susţinut adevărurile băsesciene au fost catalogaţi drept deformatori sau manipulatori.

Evident că şi aseară când a ieşit în conferinţă de presă, preşedintele şi-a început discursul spunând că presa manipulează. Din nou ni s-a spus cum cei din presă, având interese ascunse, deformează adevărul dorind printre altele denigrarea actualei guvernări, care lucrează în folosul binelui public.

Ceea ce văd este că de când au început protestele de susţinere a cauzei doctorului Arafat, sau protestul de aseară din faţa Palatului Cotroceni,  anumite televiziuni spaţiul alocat faptului că a nins în zonele montane este mai mare decât cel alocat protestelor din marile oraşe.

În aceeaşi logică ni s-a spus cum protestele au avut un caracter ilegal, întrucât oamenii nu au avut aprobare sau cum aceste mitinguri au fost politizate, Opoziţia având un interes direct. Acum întrebarea este dacă şi în acest caz preşedintele priveşte cu dublă măsură manipularea.

BANCURI PREZIDENŢIALE

După ce au văzut ce amploare a luat scandalul legat de demiterea subsecretarului de stat Raed Arafat, cei de la Administraţia Prezidenţială au organizat o conferinţă de presă în care evident, preşedintele urma să ne lumineze. Să ne facă pe toţi să înţelegem cum principiul concurenţei firmelor private pe bani publici este unul productiv şi cum proiectul legii sănătăţii este unul reformator.

Fără să zâmbească, preşedintele a spus cred că fără să vrea un banc, care aproximativ suna cam aşa Din momentul în care va apărea noua lege, la nivelul judeţelor se vor schimba priorităţile în sensul că fiecare va cumpăra 10-15 ambulanţe, pentru a le pune la dispoziţia comunelor. Eu mă întreb, retoric Este cumva vorba de aceleaşi comune care nu au fonduri necesare pentru a achita salariile şi aşa mici ale funcţionarilor sau de comunele care nu îşi permit să întreţină un autobuz (chiar şi foarte uzat) pentru a-i transporta pe cei mici la şcoală, în condiţiile în care un autocar costa mult mai puţin decât o maşină care este dotată cu aparatură medicală.

Pentru a se afunda şi mai mult preşedintele a spus ceva de genul Ce credeţi, primarii vor mai planta panseluţe sau vor achiziţiona o ambulanţă? Evident că din plantatul panseluţelor mai rămâne ceva care nu trebuie neapărat contabilizat. Cu ambulanţa e ceva mi greu însă…

CUM VEDE ACTUALA PUTERE PROFESIONIŞTII

Chiar dacă vrea sau nu actuala guvernare, domnul Arafat, este un profesionist. Atitudinea acestora a lăsat însă mult de dorit. A fost ceva de genul ,,lasă bă că de alde ăsta avem cu caru,, combinat cu ,,dacă nu îi convine poate să şi plece,,. Altfel spus s-au dezbărat de o persoană care ştie foarte bine ce înseamnă sistemul medical de urgenţă şi care mai mult de atât a fost cel care a perfecţionat ceea ce ştim cu toţii sub acronomiul de SMURD.

Ceea ce vreau să subliniez este modul în care puterea şi în principal PDL înţelege politica. Din punctul lor de vedere politica nu este ceva care se face transparent, de faţă cu ceilalţi actori decizionali şi în faţa celor afectaţi de deciziile primilor. Pentru dumnealor, politica se face pe ascuns, având doar consens unanim şi mai mult urmând până la suprapunere direcţia indicată de lider. Am auzit de atâtea ori lideri din partid criticând că unii pdlişti comunică pe bloguri sau că alţii critică deciziile luate în Biroul Permanent Naţional.

În cazul de faţă, Raed Arafat a criticat o lege aflată în dezbatere publică. Altfel spus şi-a spus opinia, public despre ceva care tocmai se cereau opinii avizate. Dacă cineva înţelege ceva, aştept şi eu lămuriri…

9 DIN 10 ROMÂNI

Potrivit unui sondaj realizat de CSOP, românii apreciază, într-o majoritate covârşitoare, de 87% că Parlamentul este o instituţie coruptă. Cu alte cuvinte, dacă ar fi să ne luăm după această cercetare sociologică, 9 din 10 români, consideră instituţia cea mai reprezentativă a statului român ca fiind coruptă.

Acum este foarte important şi sensul pe care fiecare îl acordă corupţiei. Dacă ar fi să ne luăm de exemplu după cazurile de corupţie depistate la nivelul Parlamentului, acesta ar putea fi uşor surclasat de foarte multe dintre organismele executivului. Până acum cei depistaţi cu probleme de acest gen au fost miniştri sau secretari de stat. O problemă în cazul instituţiei Parlamentului a ţinut mai degrabă de faptul că anumiţi parlamentari s-au aflat în stare de incompatibilitate, şi inclusiv aici nu există un adevăr absolut. Exemplul cel mai la îndemână este cel al colegului senator Mircea Diaconu, care a trebuit să renunţe la funcţia de director al Teatrului Nottara, incompatibilă cu cea de ales.

Interesant ar fi de observat dacă au fost oameni care au considerat Parlamentul corupt, în sensul de alterare a acestuia, în sensul de modificare a rolului său iniţial. Pentru că trebuie spus că din ce  în ce mai mult, în ultimii ani, rolul specific al Parlamentului în orice stat de drept, a fost alterat în România. La ora actuală, deşi legitimaţi de vot, reprezentanţii cetăţenilor sunt reduşi la simple mecanisme de adoptare/respingere a actelor normative iniţiate de Guvern. Tocmai de accea spun şi că fenomenul corupţiei nu are cum să afecteze atât de puternic instituţia Parlamentului, în condiţiile în care actualul Guvern (cercetarea a fost făcută la finele lui 2011) exercită atât partea de legiferare cât şi cea de punere în aplicare a legii.

Cu toate acestea, majoritatea românilor consideră, Parlamentul ca fiind o instituţie coruptă. Meritul aparţine cu precădere celor care au susţinut în ultimii ani punctaje de tipul:

• Parlamentul este o instituţie ineficientă
• NU putem adopta această lege prin dezbatere legislativă, motiv pentru care ne vom angaja răspunderea
• Parlamentul este aşadar, o instituţie bugetofagă şi cronofagă

MEZALIANŢELE POLITICII ROMÂNEŞTI

Nici nu a fost reluată bine activitatea politică pe noul an că deja avem prefigurate două scenarii posibile pentru alienţele din urma alegerilor din toamna acestui an. Primul scenariu, aparţine domnului Sebastian Lăzăroiu, şi prevede mai mult ca sigură o refacere a alianţei din 2008 PDL-PSD. Logica unei asemenea construcţii, este potrivit domniei sale necesitatea modificării Constituţiei şi o reformă reală a statului. Mai pe scurt, necesitatea adoptării unor proiecte importante, care reclamă o majoritate puternică, de peste 2/3 din Parlament.

În contraartidă, Cristian Preda, apreciază că o asemenea alianţă ar fi ceva inacceptabil şi că de preferat ar fi ca PDL să se alieze cu PNL, persepctivele lor ideologice fiind mai apropiate. Cu alte cuvinte, domnia sa mizează mai degrabă pe refacerea fostei Alianţe Dreptate şi Adevăr.

Semnalul dat de cei doi este unul foarte important şi poate fi citit în următoarea cheie: PDL înţelege că maniera în care a guvernat îi va fi neprielnică, motiv pentru care va începe treptat să schimbe abordarea şi va încerca să poarte discuţii cu unul din cei doi piloni ai USL.

Sunt convins însă că o alianţă între PSD şi PDL sau PNL şi PDL ar fi mai degrabă o mezalianţă. În primul rând că la ora actuală, situaţia PDL nu este deloc una care să determine actori politici importanţi, de talia PSD sau PNL să accepte o alianţă. Totodată, construcţia realizată anul trecut între PSD şi ACD începe să se sudeze din ce în ce mai mult şi asta nu doar la nivel central ci şi local. Aşadar, cred mai degrabă că la ora actuală PDL ar trebui să îşi proiecteze mai degrabă scenarii legate de statutul de partid politic aflat în Opoziţie.